Politica Europeana de Vecinatate poate fi considerată a reprezenta un compromis între dorinţa noilor ţări vecine de a deveni membre ale Uniunii Europene şi imposibilitatea Uniunii de a accepta noi extinderi. Prin plurivalenţa dimensiunilor sale – economică, politică şi de securitate– PEV intră în corelaţie cu mare parte a politicilor Uniunii – regională, justiţie şi afaceri interne, educaţie, cultură şi cercetare, de dezvoltare durabilă, socială şi de mediu, externă şi de securitate. Securizarea viitoarei frontiere orientale a UE, pe Prut, la Dunăre şi Marea Neagră, concomitent cu evitarea transformării sale într-o nouă linie de fractură, reprezintă una din provocările majore ale României în perioada de preşi post-aderare la Uniunea Europeană.România are nevoie nu de relaţii politice “privilegiate” cu Republica Moldova, ci de relaţii normale, de natură a genera legături profunde şi durabile cu românii din stânga Prutului.